Cronici si Recenzii

 

 

 

 

Razvan Teodorescu

“Lumina livida, suprinsa in chiar clipa precarei infiripari din goluri eterne, fara hotar sau nume; spectrala lumina in cautarea de sine, cand nici o oglinda mundane nefiind, n-are ce material s-o rasfranga; lumina dilematica, aproape rapusa de nelimita opacului cu care se lupta, agonizand sub effort si astfel incepand a-l face  - cui , deocamdata? – sensibil… Exista in viziunile la care devenim partasii Silviei Serban un temerar dor de ora sepulcrala, o atractie catre vinetiul cerului dinaintea furtunii apocaliptice, o incordata asteptare a fulgerului ce vas a spintece norii primordiali, rasturnandu-i, fecund, fabulous si teribil.

Toate acestea se recomanda a venit catre noi de la mari departari, tocmai din nelinistea asceticului El Greco, cel inconjurat de ascutite si sumetite acoperisuri  toledane, chemate – daca nu la infricosare – oricum la o reculegere profunda. Pe de alta parte insa, alte lectii de eclaraj savant, intr-altfel intens si cu vreo trei vreacuri mai recente, bunaoara balerinele lui Degas, acelea din pasteluri, domnisoarele cu poante, tutu-uri si fetisoare expuse luminii crude mitraliind din rampa, iata – sunt elemente care raspund la apel si, subtil, ajuta la siluetarea personajului aflat, adeseori, pe linia mediana a dreptunghiului.
Cine-i acolo? Un tacut, dar elocvent alter-ego. Noi suntem, doar ca teleportati la inceputul lumii. Scena insa nu exista ,totusi ni s-a acordat un drept exceptional: a fi actanti. Iatoriceste nici nu ne-am desprins din valatucii de ceata, dar creatorul spectacolului a decis ca meritam un mic reflector special, mobil, al carui spot luminous – aprins in orice culoare a curcubeului – sa spioneze, si mai ales sa sublimeze miscarile sufletului nostrum.

… Si a fost noapte, si a fost zi. Si a fost ziua intaia, in translarea plastic pura – nu si simpla – semnata de doamna Silvia Serban.”

Stefan Iures

In lucrarile Silviei Serban, misterul pluteste in juru-i, fabulos morfologic si in culori stinse, uneori tainic si sticlos incremenite - parca peste veac - cu nuantari rafinate, cu subtilitati voite, indelung gandite, cu o discretie suverana, cu melancolia unui sfarsit de veac, de unde si crepusculul are un aer evanescent de "belle epoque".

 Aceasta inconfundabila doamna si artista, ce-mi aminteste mult de artizanii de odinioara, care inbina, cu o libertate inteligent asumata, viziuni grafice, picturale si decorative, face parte -  marturisesc intrun tarziu - dintre acei oameni, inaintea carora "ma inclin cu o reverenta".

                                                             

 

Radu Bogdan:

Categoria din care face parte pictorita Silvia Serban, se judeca in primul rand dupa virtutile sale imaginative. Ma refer cu deosebire, la facultatea de surprindere si la o anumita doza de mister. Surpriza si misterul, ca si incursiunile in fantastic, nu functioneaza eficient decat printr-o raportare sui generis - fie si la numai o catime restransa - de realitate. Apelul continuu la elementele figurative, mai mult sau mai putin pronuntate, mai rapid, sau mai lent sesizabile dar obligatoriu sugestive prin potentialul lor, se interfereaza cu o sumedenie de atribute creatoare de atmosfera, aluzii lirice de o natura foarte discreta - tente usoare de gri albastrui sau brunuri involburate, cand mai transparente, cand mai opace -  totul pastrandu -si nealterata esenta sugestiva, registrul conotativ de semnificatii pur plastice.

Silvia Serban, isi aduna elementele de surpriza un varful unui penel care recurge la gingasii de culoare - si adesea de linie - pentru a le opune o farama de cotidian promt recognoscibila. Si tocmai aceasta ciocnire, acest impact fulgerator, rafinat pus la cale, intriga si naste misterul pe care il simtim, facandu-ne sa exploram cu curiozitate imaginile ce ne stau in fata.

                                                                       

 

Marin Mihalache:

De peste trei decenii Silvia Serban desfasoara cu neobosita pasiune si certa aplicatie, o bogata activitate creatoare, intro complementaritate de preocupari care se ingemaneaza benefic in forta de atractie a mijloacelor sale de expresie ajunse la deplina maturitate.

 De cativa ani, artista manifesta predilectie pentru lucrari de mai ample dimensiuni, in care grupeaza coerent, o multitudine de aspecte ale realitatii contemporane aduse in prim plan, inscriindu-le intrun cadru compozitional ce pretinde din partea privitorului o "lectura" negrabita, pentru a le patrunde profunzimea ideatica. Gravitatea  subiectelor abordate tinteste sa nelinisteasca, sa desprinda o anumita tensiune, o concentrare severa, cerebrala, invitand la reflexie asupra unor aspecte de ordin existential. Nu este vorba aici despre o pictura odihnitoare. Mai degraba s-ar putea vorbi de de o responsabilitate vizand rosturile nobile ale artei. Artista isi corecteaza lucid lirismul funciar, emotia incercata urmarind continutul ideatic al demersului sau, cu o excesiva exigenta de sine, raspunzand unor elevate solicitari ale constiintei sale.

 

 

Paul Dudea:

Colajul si procedeul invocat dau lucrarilor Silviei Serban, acea materialitate stratificata care reda si cele mai nebanuite cute, reliefuri, accidente. Recursul la un  figurativ doar de vagi ecouri onirice, arborescenta imaginii, construirea ei pe verticala ori fragmentarea acesteia, dau senzatia visului...Un fel de dualism suprarealism-figurativ, i-a permis sa comunice idei si sentimente dintre cele mai profunde.

Complexitatea lucrarilor e data si de diferitele expresii plastice. Apeleaza la exercitii de cinetica volumetric - geometrica, la un fel de "Panta rei" a atomilor de patru laturi, dar si la improvizatii pe tema vegetalului vazut in dubla ipostaza: subpamanteana si aeriana.

Rezulta o plurivalenta demna de cauzele carora li s-a dedicat de decenii, si care au adus-o la realizarile de exceptie de astazi. Fara indoiala, acestea le pregatesc pe cele de maine....

 

Stefan Iures:                                                                          

Exista in viziunile la care devenim partasii Doamnei Silvia Serban, un temerar dor de ora crepusculara, o atractie catre vinetiul cerului dinaintea furtunii apocaliptice, o incordata asteptare a fulgerului ce va sa spintece norii primordiali, rasturnandu-i, fecund, fabulos si teribil....Cine-i acolo ? Un tacut, dar elocvent alter-ego.

Noi suntem, doar teleportati la inceputul lumii. Istoriceste nici nu ne-am desprins din valatucii de ceata, dar Creatorul spectacolului a decis ca meritam un mic reflector special, mobil, al carui spot luminos, aprins in orice culoare a curcubeului, sa spioneze, si mai ales sa submineze miscarile sufletului nostru...

"Si a fost noapte, si a fost zi", Si a fost ziua intaia, in translarea plastica pura, nu si simpla, semnata de Doamna Silvia Serban.

                                                                            

Toma George Maiorescu:

Silvia Serban practica o pictura a dezvaluirilor seccesive. Valurile unui mister rafinat ascuns, se ridica succesiv sa ajunga la Lumina Primordiala. Totul e sugestie plastica, uneori de o valoare hipnotica. Un vag spiritualism transpare intre real si transcendent.

O personalitate plasica originala cu o rara forta de sugestie.

                                                                                  

Anatol Vieru:

Expozitiile Silviei Serban, sunt pline de o imaginatie traita si muncita. Fiecare centimetru patrat este incarcat de amintiri, sentimente, drame, si sperante...

Lucrarile par de nedespartit, toate impreuna sugerand parti ale unuia si aceluia-si concert. Pentru atata generozitate, tot atata recunostinta!

                                                                             

© 2020 Silvia Serban copyright.

This site was designed with the
.com
website builder. Create your website today.
Start Now